Making of

Intr-un cadru intamplator din Cismigiu, sub privirile curioase ale trecatorilor ,am putut pana in final sa ne concentram si sa ne urmam planul stabilit in ciuda temperaturii si a inocentei noastre. Inghetati de frig ,rosii in obraji ,nemaisimtindu-ne  nici mainile nici picioarele ,dar mereu cu zambetul pe buze si plini de rasete copilaresti am reusit sa facem o treaba buna cu filmuletul ,ramanand chiar noi surprinsi de rezultat

Prezentare

În ultimele săptămâni din noiembrie, un grup de adolescenţi s-au întâlnit într-o sâmbătă la şcoală. Făceam parte din cei ce au decis că planeta noastră are nevoie de ajutorul nostru. Eram doar vreo 8 copii. Nu aveam aşteptări mari, abia aveam idee de unde să începem. Planuri trebuiau puse la punct, idei trebuiau să fie discutate, proiectul trebuia să înceapă. În primul rând trebuia să decidem care-i problema din Bucureşti ca să îi acordăm cea mai mare importanţă. După ce am votat propriile idei, am născocit întrebări pentru locuitorii oraşului. Ştiu ei oare prin ce trece planeta noastră? Au vreo idee despre atitudinea pe care trebuie să o adoptăm pentru a face o schimbare? Şi cel mai important, sunt gata să ne sară în ajutor? Săptămânile treceau şi grupul nostru de 8 copii a crescut până când în grupa noastră 20 de mici ecologişti au început să ajute. Fiecare s-a gândit la întrebări pe care am putea să le punem oamenilor. Din peste 50 de întrebări am ales cu grijă în jur de 15. Apoi ne-am întrebat familiile, prietenii sau pur şi simplu străinii pe de strada despre cunoştinţele lor în ecologie. Sinceră să fiu, am fost uimită de faptul că în oraşul meu oamenii sunt conştienţi de distrugerea mediului înconjurător şi au început deja să ia măsuri. După ce statisticile au fost realizate am început să ne gândim la moduri prin care ne puteam promova proiectul. Astfel încât, cu ajutorul talentaţilor membrii ai grupei şi cu suportul doamnei diriginte am reuşit să facem un filmuleţ prin care încercăm să motivăm oamenii să fie mai atenţi cu planeta noastră. Deşi să filmăm în zăpada mare într-o zi friguroasă a fost mai degrabă dureros, ne-am distrat de minune. În plus am lipsit de la şcoală ca să filmăm, ceea ce a adăugat şi mai multă fericire tuturor. Pe scurt, filmuleţul a ieşit foarte bine şi cu toţii am rămas cu amintiri amuzante şi frumoase. Cât lucram la acest filmuleţ, o prietenă a venit cu ideea campaniei în engleză : “ The didn’t think so campaign” . Ideea m-a încântat şi abia aşteptam să o putem promova. Aşadar, cu ajutor altei membre a proiectului am realizat acest blog “verde” unde putem relata lucrurile în care credem şi pe care le susţinem, şi prin care putem motiva oamenii să ducă o viaţă cât mai naturală. Până acum, proiectul merge mai bine decât ne-am aşteptat şi pregătim şi mai multe surprize.  Săptămâna aceasta, specialişti în acest mediu ecologica ne vor vizita, şi suntem nerăbdători să îi cunoaştem şi să învăţăm noi trucuri de la ei. Proiectul acesta înseamnă pentru noi munca în echipă, responsabilităţi şi aşteptări, dar cel mai important , înseamna distractie. Pentru că despre asta este vorba, nu?

Implicaţi-vă!

Când o persoană obişnuită aruncă ceva pe jos nu se gândeşte la urmări. Nouă nu ne pasă de asta şi ne continuăm viaţa în acest mod. Dar acest gest poate fi considerat nesemnificativ, este o captură pentru oameni. Poluarea face sigur ca lumea să aiba suişuri şi coborâşuri. Pământul, din câte ştim noi, se schimbă şi nu arată foarte luminos. Când a fost întrebat, un cetăţean simplu fie nu acordă atenţie acestui tip de probleme, fie nu este interesat de subiect, gândindu-se că acest lucru nu-i face rău. Nimeni nu poate gândi mai greşit. Corpurile noastre sunt vulnerabile la poluarea din aer, la tăierea copacilor, etc. Oamenii se îmbolnavesc şi nu înţeleg de ce. Astfel, noi vă aducem sensibilitate, vouă cititorilor, care acum staţi acasă: Implicaţi-vă! Chiar şi cel mai mic gest poate face diferenţă. Genetica ar putea incărca arma, dar mediul apasă pe trăgaci.